559567_10150622812430938_160388225_n
,

Trebuie să vă anunț de la început, postarea asta are potențial lacrimogen. Dar mai trebuie să știți că sunt lacrimi de fericire.

Acum aproape 8 luni am renunțat la un job foarte bun în marketing și comunicare pentru a-mi urma pasiunea pentru gătit. După 8 ani în domeniu, decizia a venit după nopți nedormite, după zile cu multe întrebări și după o demisie dureroasă, căci a marcat finalul unei colaborări frumoase și începutul unui drum nesigur, dar extrem de provocator.

M-am înscris la cursuri de bucătar profesionist și am început să dedic în medie peste 10 ore pe zi studiului și practicii în domeniu. Am muncit cot la cot cu unii dintre cei mai apreciați bucătari de la noi, am tocat zeci de kilograme de fructe și legume, am încercat să fiu cât mai atentă la fiecare pas, la fiecare fel de mâncare pe care îl pregăteau cei din jurul meu. Niciun moment însă nu mi-a trecut prin minte să renunț, oricât de greu îmi era să mă trezesc la 6 sau 7 dimineața, după ce cu o zi înainte muncisem 14-16 ore.

În același timp am luat decizia de a deschide împreuna cu prietenul meu și doi prieteni buni un loc draguț în care să ne întâmpinam prietenii cu mâncare bună și produse de calitate, pregătite ca pentru noi – PrioriTea. Am început să gătesc aici acum două săptămâni, odata cu primul brunch. Am o bucătărie mică, mică, dar simpatică. M-am bucurat pentru fiecare lingură, fiecare castron, fiecare cuțit și fiecare tocător pe care mi le-am cumpărat. Atunci când mi-am cumpărat tigăile, mai că am plâns puțin de bucurie în Metro.

Am avut niște emoții fantastice când am servit primul fel de mâncare. Am ieșit odata cu ospătarul la ușă și din spatele ei am urmărit reacțiile oamenilor atunci când au gustat prima dată. Apoi când au făcut poze deserturilor. Când am citit primele aprecieri în social media mi-a crescut inima, am simțit că ceea ce fac este bine și trebuie să fie din ce în ce mai bine. Dacă înainte feedback-ul venea greu, acum vine instant. Îl vezi pe fețele oamenilor care mănâncă. Și asta te poate face foarte fericit dacă pui în fiecare fel de mâncare atenție și dragoste. Sună ca un clișeu, dar așa e.

Nu e ușor deloc. Poate pare simplu, dar de fapt totul necesită un efort enorm, atât din partea mea dar și a oamenilor alături de care lucrez. Bine că suntem pe aceeași lungime de undă și că nu se uită ciudat la mine când fac jumătate de oraș numai pentru a aduce ingrediente de bună calitate și care știu cât de important este ca oamenii care ne vizitează să se simtă bine aici. Una dintre părțile foarte bune este că deja ne-am făcut mulți prieteni noi și simpatici care ne susțin și sunt alături de noi. Atunci când lucrezi în medie 14 ore pe zi, prietenii și oamenii care îți apreciază munca sunt ca niste boost-uri de energie, prinzi forțe proaspete prin ei.

Astăzi mi-am schimbat job status-ul pe facebook. Good bye Marketing & Communication Consultant, hello Food Creator! It feels damn good. Schimbările sunt bune.

559567_10150622812430938_160388225_n

 

 

 

0
Share
cooking

Subsolul unui hotel arată ca un labirint. Un labirint cu multe uși, coridoare, care duc spre camere mai mari sau mai mici, pline cu echipament sau oameni. Deși poate părea o asociere comună, seamănă foarte bine cu un mușuroi. Totul foarte organizat, cu furnici harnice îmbrăcate în uniforme. Plus eu, total pierdută între Pază și HR.

Bineînțeles că am luat liftul greșit și bineînțeles că era să dau un cap zdravăn ușii din sticlă de la HR. De la emoții.

Am intrat și am văzut niște oameni simpatici care așteptau la fel de nerăbdători ca și mine. În scurt timp a intrat în cameră și Executive Chef-ul de la Radisson și a început să pună întrebări fiecăruia dintre noi despre pasiunea pentru gătit. Am povestit despre ce ne place să mâncăm, unde am vrea sa începem practica, de când gătim și ce. Ce am observat? Că la fel ca și mine, majoritatea colegilor mei voiau să urmeze cursul din pasiune. Ceea ce m-a bucurat nespus.

Am aflat și că voi începe să lucrez la zona de Breakfast, timp de aproximativ două săptămâni, după care vom face switch între noi și vom ajunge în alte bucătarii din hotel, pe rând. Cum eu sunt fan breakfast, m-am bucurat enorm că încep de aici. E cumva și prima masă a zilei, deci o iau în ordine logică, nu?

Am plecat de la interviu și am mers direct la al doilea curs teoretic, unde am petrecut două ore care au zburat repede ca vântul și ca gândul. Poate și pentru că doamna profesoară Ilinca Silion este foarte draguță și atentă la nevoile noastre, răspunde la toate întrebările noastre, oricât ar părea de stupide.

Zilele au trecut repede, prinsă fiind cu alte două proiecte foarte importante pentru mine, și iată că azi dimineață la ora 8.00 m-am prezentat la Radisson pentru prima zi de practică. Am început prin preluarea uniformei, îmbrăcarea ei (mâine o să fac și o poză, să vă arăt cum îmi stă cu bonetă de bucătar !) și am reușit să găsesc bucătăria pe care o căutam. În momentul în care am ajuns eu, deja se servea micul dejun și am intrat direct în agitația ce se produce pentru mulțumirea clienților. Loved it!

Am făcut cunoștință cu personalul și am primit un vas cu struguri pe care să îi curăț și să îi sortez. Apoi am trecut la niște banane ce trebuiau curățate și tocate, apoi la un vas mare cu penene galben. Apoi somon, brânzeturi, mezeluri și ciuperci. A trecut timpul foarte repede.

În pauza de masă, Sous Chef-ul bucătăriei de breakfast mi-a zis că mă descurc foarte bine pentru prima zi, ceea ce m-a făcut să mă simt tare mândră. Am încheiat ziua cu zâmbetul pe buze, și m-am trezit conducând spre casă cu un sentiment amestecat, de oboseală și satisfacție ce m-a făcut să mă bucur încă o dată pentru alegerea făcută.

Mâine e o nouă zi, abia aștept să văd ce provocări mă așteaptă…

Chorizo-Breakfast-Hash-www.countrycleaver.com_

0
Share
laura mihailescu bucatar chef

În fiecare zi verificam emailul în speranța că anunțul legat de începerea cursurilor va apărea in inbox. Nu mai aveam răbdare, stăteam ca pe ace. Până când m-a sunat Cristina de la Horeca School și mi-a spus că primul curs este pe 4 iunie.

Aveam câteva întâlniri stabilite deja pentru acea zi, însă am făcut tot posibilul să eliberez intervalul orar la care trebuia să fiu acolo și m-am văzut cu un caiet în mână în fața sălii de curs, cam ca la 7 ani, în prima zi de școală.

Cum a fost primul curs? Absolut fascinant! Din momentul în care am început să scriu procesele tehnologice, tipurile de cereale și o mulțime de informații valoroase despre arta culinară, mi-am dat seama că nu trebuie să lipsesc de la niciun curs. Cumva, această zi a venit ca o a doua confirmare (dacă mai era cazul) că asta îmi doresc să fac de acum înainte.

După cele două ore petrecute la Horeca School, am vorbit toată ziua despre ce am învățat, cu toți prietenii, absolut toți au aflat despre legume și metode de preparare. I just love this!

Iar la scurt timp a venit și emailul care mă programa la interviul de practică la Hotel Radisson.

Alte emoții. Așa că marți la ora 15.00 m-am prezentat la poarta hotelului, iar în drum spre HR îmi bătea inima din ce în ce mai tare, de parcă pașii mă duceau din ce în ce mai aproape de visul meu de a deveni bucătar profesionist…

hotel radisson bucuresti

Citește următorul episod miercuri, 19 iunie!

 

 

0
Share
tarte cu fructe fabrica dulce

Acum aproximativ un an, sora mea mă invita la masă și mă anunța că a decis să renunțe la job-ul de educatoare și să devină cofetar. Mai mult, plănuia să iși deschidă propria afacere. La 24 de ani. Singurul sfat pe care i l-am dat atunci a fost să se gândească bine și dacă peste două săptămâni încă mai vrea să facă acest pas eu o voi susține și o voi ajuta cu orice pot.

După două săptămâni ne-am întâlnit în același loc și mi-a spus că e decisă și că deja a căutat un curs care să i se potrivească. Vorbise cu Cristina de la Horeca School la telefon până la 10 seara și primise toate informațiile de care avea nevoie pentru înscriere. Am vazut în ochii ei o determinare și o fericire pe care nu o văzusem niciodată până atunci. Trebuia să fie pe drumul cel bun, nu?

A doua zi și-a dat demisia de la grădinița la care lucra, iar acum, după ce și-a luat diploma de cofetar cu 10, are propria afacere despre care vă voi povesti pe larg în curând. Trebuie să recunosc însă că am invidiat-o. Venea de la practică în fiecare zi și sorbeam fiecare detaliu din bucătărie. Știam că trebuie să fac și eu pasul la un moment dat, însă imi iubeam jobul și nu puteam renunța.

În ianuarie anul acesta am renunțat la un job care să mă țină la birou minim 8 ore pe zi și am reușit să îmbin pasiunea pentru marketing și comunicare cu pasiunea mea gastronomică. Iar în aprilie am sunat la Horeca School și am cerut informații despre actele necesare la înscriere. Nu aveți nevoie decât de câte o copie după: buletin de identitate, diplomă de studii, certificat de naștere. Vă întâlniți apoi cu Cristina în sediul lor din zona Batiștei și completați câteva formulare. Tot la această întâlnire trebuie sa achitați și prima tranșă din taxa de înscriere. Mai multe detalii puteți afla dacă o sunați pe Cristina sau de pe site-ul Horeca School.

Apoi urmează o serie de analize medicale ce vă sunt necesare pentru stagiul de practică, unde veți fi repartizați în bucătăriile unor restaurante de top din București unde veți lucra aproximativ 6 ore pe zi timp de câteva luni.

Acum, când vorbesc despre curs și despre drumul pe care mi l-am ales, oamenii îmi spun că am entuziasmul și determinarea aia contagioasă, pe care le văzusem în urmă cu un an la sora mea. Asta înseamnă că trebuie să fiu și eu pe drumul cel bun, nu?

 tarte cu fructe fabrica dulce

deserturi realizate de Fabrica Dulce, lansare Gastronomist.ro

0
Share